miercuri, 9 februarie 2011

Mucegai , rom...si putin din tine


Ma mistui incet si-mi ard sufletul cu sentimentele dulci care pururea-mi vor murdarii amintirile. Un inger nechibzuit care nu stie ce vrea ...ce face sau de unde vine, dar sigur stie pe cine vegheaza... steaua mea stralucitoare care-mi lumineaza doar mie viata, calea si inima ..
Odata pornind impreuna nu mai e cale de intoarcere , doar un viitor ascuns , asteptand parca sa fie descoperit de pasi mei grabiti.
Prin jarul vietii voi calca din nou cu aceeasi curiozitate , constienta fiind ca voi putea pica din nou in miezul aprins al nedreptatii insa am incredere .. in mine , in tine , am incredere in noi ..
Poate voi muri din nou , insa sufletul meu vrea sa guste iar din dulcea divinitate a sentimentelor dintr-o moarte vie.
Traiesc intr-o lume paralela cu cea pe care restu o cunosc si nimeni nu-mi poate citi lumea din priviri, nici eu nu ma stiu pe deplin...dar iti dau voie doar tie sa-mi invadezi lumea cu surasul tau... cu licoarea iubirii sa-mi citesti universul... dar , oare, faptura nepamanteasca ai tu puterea de a patrunde-n lumea mea ? Vei sti tu sa ma intelegi?
Lumea mea e mult prea mica...si e frig..ajuta-ma tu sa-mi reinvi lumea inghetata de-o iarna mult prea tarzie..
O fortareata pazita aspru de un lant de pacate asemeni unei copile nazdravane , dar romantice, gresind parca din greseala ..dar la ce bun cand un singur fum ne clatina imediat munca ? Oare e atat de saraca lumea in care traiesti? De ce nu sti sa te porti asemeni unui om, o simpla faptura ?...pentru ca esti o poezie, un boem scris cu litere de aur alb inlemnite cu suflari si rasuflari de caldura ale unui inger cazut din raiul pur...Ti-as adora existenta daca-s sti ca , cuvintele tale nu sunt aruncate-n vag..
Acum nu mai am altceva de facut decat sa astept.. candva vom vedea ce a mai ramas din noi, am inflorit oare ori vom lasa ploaia si agonia sa ne mucegaiasca amintirea.
Nu e prea tarziu sa te intorci intre stele si sa uiti de cele pamantesti... insa nu uita sa ma iei cu tine.
Va fi un rau bun care va face numai bine raului. Soarele insasi va fi gelos pentru stralucirea noastra, dar tu sa nu cauti sa-l aduci la disperare doar indura in liniste stralucirea cu care tu , mireasma pura ... esti inzestrata.
Tu nu vei fi niciodata un spectator la viitorul meu,nu te voi lasa .. pentru ca eu sunt regizorul si te voi face-n filmul meu mereu personajul principal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu