Mucegai , rom...si putin din tine

Ma mistui incet si-mi ard sufletul cu sentimentele dulci care pururea-mi vor murdarii amintirile. Un inger nechibzuit care nu stie ce vrea ...ce face sau de unde vine, dar sigur stie pe cine vegheaza... steaua mea stralucitoare care-mi lumineaza doar mie viata, calea si inima ..

Odata pornind impreuna nu mai e cale de intoarcere , doar un viitor ascuns , asteptand parca sa fie descoperit de pasi mei grabiti.

Prin jarul vietii voi calca din nou cu aceeasi curiozitate , constienta fiind ca voi putea pica din nou in miezul aprins al nedreptatii insa am incredere .. in mine , in tine , am incredere in noi ..

Poate voi muri din nou , insa sufletul meu vrea sa guste iar din dulcea divinitate a sentimentelor dintr-o moarte vie.

Traiesc intr-o lume paralela cu cea pe care restu o cunosc si nimeni nu-mi poate citi lumea din priviri, nici eu nu ma stiu pe deplin...dar iti dau voie doar tie sa-mi invadezi lumea cu surasul tau... cu licoarea iubirii sa-mi citesti universul... dar , oare, faptura nepamanteasca ai tu puterea de a patrunde-n lumea mea ? Vei sti tu sa ma intelegi?

Lumea mea e mult prea mica...si e frig..ajuta-ma tu sa-mi reinvi lumea inghetata de-o iarna mult prea tarzie..

O fortareata pazita aspru de un lant de pacate asemeni unei copile nazdravane , dar romantice, gresind parca din greseala ..dar la ce bun cand un singur fum ne clatina imediat munca ? Oare e atat de saraca lumea in care traiesti? De ce nu sti sa te porti asemeni unui om, o simpla faptura ?...pentru ca esti o poezie, un boem scris cu litere de aur alb inlemnite cu suflari si rasuflari de caldura ale unui inger cazut din raiul pur...Ti-as adora existenta daca-s sti ca , cuvintele tale nu sunt aruncate-n vag..

Acum nu mai am altceva de facut decat sa astept.. candva vom vedea ce a mai ramas din noi, am inflorit oare ori vom lasa ploaia si agonia sa ne mucegaiasca amintirea.

Nu e prea tarziu sa te intorci intre stele si sa uiti de cele pamantesti... insa nu uita sa ma iei cu tine.

Va fi un rau bun care va face numai bine raului. Soarele insasi va fi gelos pentru stralucirea noastra, dar tu sa nu cauti sa-l aduci la disperare doar indura in liniste stralucirea cu care tu , mireasma pura ... esti inzestrata.

Tu nu vei fi niciodata un spectator la viitorul meu,nu te voi lasa .. pentru ca eu sunt regizorul si te voi face-n filmul meu mereu personajul principal.

Cine oare sa ma certe ?

Mai dureaza oare ? Oare cat mai dureaza de mult ? Caut oare idealuri pe alte meleaguri?Ma simt capturata intr-un loc fara timp si fara viata.. doar un vid amar.Cine mai e acum sa ma mai certe.. sa-mi dea o lectie de viata ..daca nu eu ? cine ... Pentru moment nu ma pot plange, pentru ca sunt fericita-nauntrul meu si parca sunt o pasare careia i s-a oferit din nou libertatea in dar.. dar oare existenta mea atat de tare sa-i afecteze pe ceilalti ? Aud acum voci si sunete care-mi spun sa ma opresc sa termin cu cosmarul acesta care nu mai vrea sa se termine.. s-a atasat de lumea mea si s-a decis ca vrea sa ramana aici pe o perioada mai lunga decat eu imi doresc. ...iar restul .. rad .. ii aud cum rad. Care restu? Cine sunt restu? ... E loc pentru toti..pentru oameni ori vise, sperante , iluzii si dreptati.

Tac.. si incerc sa ma adun , sa ma pun pe picioare ... si astept ca apele tulbure sa se limpezeasca, sa se linisteasca.

Nu mai stiu daca m-am mai simtit vreodata asa sau sa fi simtit starea aceasta .. M-am lovit de realitate..Senzatia aceasta ma ingheata ma izbeste de niste stari inimaginabil de prafuite.

Parca simt cum trec din vis in realitate. Oare chiar sa fie realitatea ori e o alta etapa prin care trebuie sa trec ?Vad lumea doar facuta din cruzime si dispret... necaz si goliciune spirituala ... de aceea mi-e gol si mie sufletul dar nu si mintea, inima si gandul. Multe lucruri prezic viitorul .. Insa doar eu am puterea de a decide cararea pe care voi inainta.

Chiar nu am ce sa fac decat sa-mi multumesc ca am avut puterea de a ramane astfel ... ca am realizat unde am gresit ..nimic nu vreau mai mult decat sa mai vad odata lumina care parca ieri imi lumina fata...acum stiu ca am gresit.. si nu am decat sa imbratisez singuratatea in care m-am sufocat eu insami..

Incerc sa ma mint sa-mi fie mai simplu dar nu o pot tine asa la nesfarsit. Stiu ca am nevoie de ajutor si nu mi-e rusine sa recunosc dar nu sunt atat de neputincioasa precum ma credeau ei . Dar oare cum ma pot ajuta ei daca eu nu vreau sa ma ajut ? Nu-mi dau pace si ma suprasolicit pentru a arata de ce sunt in stare ... sa arat ca mintea nu mi-e obosita si pot iesi din mocirla in care am intrat cu propria vointa .

Cu stiinta am intrat in atatea si n-am regretat nimic... nici acum n-am sa regret.. doar ca am sa-mi urmez calea mea fara a da o clipa inapoi . Am sa ma zbat sa ajung pe calea mea calcand probabil iar si iar in aceleasi greseli... Lacrimi , pacate , regrete si frustrari ...toate ma vor pandi si vor astepta sa le cad prada . Acum imi promit mie ca va fi cum vreau eu .. nu cum lumea vrea pentru ca am invatat ce este bine , ce este cenusiu sau roz, ce e parfumat sau ce este putrezit.

Voi avea grija de alegerile pe care viata mi le ingaduie iar lucrurile care-mi sunt patate le voi transforma in miresme divine ... sau cel putin asta-mi doresc... si doar atunci voi renunta cand in noapte ultima stea se va stinge ...

Doi straini ...

De ce inca-mi doresc sa-mi fi alaturi ? Nu ai facut nimic sa meriti sa-ti fiu aproape sa stau langa tine insa sufletul meu cere sa fie langa sufletul tau ...sa-ti simta fiecare bataie a inimii... fiecare rasuflare de-a ta..

Meriti oare sa plang dupa clipa aceea care s-a prapadit inainte sa fi fost? Sa fi tu un inger pazitor? Un cineva atat de pretuit... De ce sa nu te pot avea? Zilele-mi sunt numarate si probabil nici nu te voi avea in palma, pe cand inima mea tanjeste dupa ceva atat de imposibil.

Imi promiteai mereu ca va fi altfel .. ca vei veni .. acum de ce dai vina pe mine ? Totul a ramas doar in amintiri? Cat sa ma mai schimb si pentru ce ? Nu as mai vrea sa lupt...dar nu pot ceda.. Am gresit prea mult..sti si tu.. dar nimic nu ai facut sa schimbe asta .. ai ramas mereu la fel .. oare tu mai ai lacrimi sa mai plangi ? Acum tu minti zambind neavand macar curajul sa te uiti la mine in ochi ... de ce am ajuns doi straini ?

Gandul ca nu te voi mai avea niciodata pare sa ma ucida...dar decat asa ...decat sa ma las prada unor iluzii imi ucid singura viata .. viitorul scris cu tine ...speranta si odata cu ele lumina cu care tu ma acopereai.

Nu vor mai fi suspine si nici lacrimi pe care sa le stinga zambetul tau senin. Te voi pastra mereu in amintirile mele cele mai dulci . Atat de imposibil sa fie oare sa ierti, sa uiti, sa induri si sa alegi o alta cale? Pentru care sa lupti ...stiu sigur ca si tu iti doresti asta ..doar te retine ceva .. acel ceva sunt eu . Stiu bine ca ceva otravit ti-a inundat venele iar sangele pur , din noblete s-a facut scrum . Cine stie poate e doar o dorinta , un moft cu care te confrunti .. nestiind ce se intampla in jurul tau ..ce sa petrece cu mine ... acum sentimente cad peste tine .. dar din pacate ele nu ma ocolesc nici pe mine ... ne uitam unul la celalalt parca cu alti ochi .. ochii limpezi a doi copii nestiutori ce se va petrece candva ..insa ceva ne sta in cale.. acum stiu ce e .. e realitatea .. e atat de intunecata pentru mine incat nici nu te mai recunosc ...

Dar acum nu mai vorbesc cu mine, despre tine , de azi am sa-ti uit existenta ...ca ai fost vreodata in visul meu.. dar ma intreb.. pana cand ? Pana cand va fi asa ? ...Pana data viitoare , dar atunci vei vedea...va fi altfel .. vei fi cu siguranta un alt tu .. iar lumea din jurul tau asteapta-te sa nu o mai recunosti..