Atat de...

Nu din nou pe aceeasi farama de pamant....cu aceleasi sentimente . Nu e chiar asa ... Ma mint mereu ca mi-e bine... De ce continui sa fiu asa? De ce mereu aceleasi presimtiri si ganduri .. nu ma pot stapani sa nu urasc acel sentiment de singuratate de abandon, de amaraciune si dispret... Ma pot numi o fasie dintr-un iad dulce . E un pic ciudat cum viata-mi curma mereu gandurile... si totusi o mie si una de ganduri nu-mi dau pace . Cugetari despre ce trebuia sa fie si nu este...despre ceea ce urmeaza oricum sa se termine fara sa fi fost imi lovesc mintea si sufletul fara mila. Viata nici nu a inceput si deja m-am saturat. Oare asa greu sa fie sa ma invelesc in aura fericirii? Aceasta faclie aurie plina de iubire si tandrete atat de putin sa arda pentru mine ? ...cu siguranta nu .. eu sunt de vina pentru tot ce mi se intampla. Dar ce mi se intampla ?.. drept sa spun ...nimic . Nimic din ceea ce ar conta lumii...fapturilor pamantesti . Nu mai pot mai departe sa pasesc... nimeni nu ma poate intelege . Capcana pe care chiar eu am pregatit-o pentru o lume noua m-a incoltit.

Ma ucid incet ...si incerc sa nu dau importanta sentimentelor pe care nu le mai stiu distinge , insa ma multumesc cu un mic gand .... acel gand e o mica speranta pe care o caut in ramasitele dezamagirii...

Niciodata nu voi intelege cum de m-au dezamagit atatia oameni intr-un timp atat de scurt.. Ma sufoc in ganduri si amintiri care-mi fulgera rasuflarea si-mi topesc sufletul.... Ard pe dinauntru si stiu sigur ca acesta nu e sfarsitul ...urmeaza mult mai mult .

Nu-mi pot stapani ura pe care o simt pentru viata... vreau sa scap de ea..si ea de mine .. Dar n-a sa-i fac placerea de a ceda. Nu inainte de-ai arata cum ii pot intoarce tot ce ea mi-a pictat in culori cenusii.... Povestea vietii mele va urma un curs cu totul diferit ...pentru ca m-am dezamagit singura de prea multe ori ...

Ma simt imbatata de singuratate si de dezamagire.... am sa ajung sa urasc ceea ce ma inconjoara...ceea ce inainte ma fascina , ma lasa fara suflare de atata splendoare..acum ma va omora incet si sigur......

Mi-e frica de mine...si nu mai pot avea increderea ce-o aveam inainte ... am sa-mi regasesc parfumul intr-o buna zi ..dar pana atunci ... am timp sa-mi pastrez esenta clocotind..