Amintiri fumegande...

E ciudat cum fumul imi aduce cele mai dulci amintiri in minte.... Cand vad fumul simt ca te am aproape .... Dar ciudat , eu nu fumez.. Percep fumul ca fiind un joc gingas si maret care nu-mi da pace si i-as privi toata ziua mirajul. Acel minunat vartej pe care-l ademeneste mereu in cercuri inegale imi aduce aminte de tine... Esti precum fumul - mult prea valoros insa existenta amintirii tale depinde de un sentiment care mahneste in apus... Mi-au placut buzele tale cu gustul lor amarui ..era precum o ploaie de cenusa ce niciodata nu inceta sa ma uimeasca cu tainele lui atat de grijuliu pazite.. Inca-mi plac ochii tai in care regasesc adesea muntii .... Calzi si plini de mister , nu ma saturam niciodata sa ii privesc ... Mainile tale albe ....asteptand mereu o alta poveste .... una veche , dar ...redescoperita ...o petala de matase impletita cu fire subtiri de pasiune ..
Iubesc tot ceea ce te atinge, ce si tie-ti place... ori te bucura ... Iubesc zambetul tau la ifos....Cand orgoliul nu te lasa sa-mi spui nici macar ..."buna"... Mi-a placut sa te caut in fum de tigara ... si sa te gasesc mai tot timpu vesel cu acel zambet care m-a cucerit .. cum ma trezeai la realitate si aveai mai tot timpu grija de mine ....cum ma ciufuleai cand te enervam ...ori cand nu aveai curaj sa-mi patrunzi in privire cand lacrimile-si faceau loc in povestea noastra... A fost mult prea mult fum...poate de aia am ajuns sa ne ascundem de adevar... Dar fumul acesta esti tu ...si iubindu-te am sa iubesc din nou ...gustul amarui ... de tigara
Scrumul care ramane in urma flacarii va scrie o noua poveste... tot noi doi ....aceeasi iubire ...doar ca ...pe alte carari ..

Cineva anume...

Hellow pentru toti si toate....m-am intors..si nu cu ganduri marete...ci marunte si la subiect.

La subiect?..:-?...depinde ce subiect... eu vreau sa spun aici despre cele intamplate mie..si nu cred ca un singur subiect le poate cuprinde....asa ca am sa incep cu inceputul...

Toata lumea o stie pe Mada...daaa fata aia un pic roz...care nu uita niciodata blush`ul acasa :x si e mereu chic si zambareata.... da ..chiar ea....chiar si tu o sti!... Mda..mi-e prietena de la primele repetitii de la bal..nu chiar primele ... doar ca imi placeau pantofii ei ..si m-am bagat in seama..nu ca vroiam.. doar ca m-am uitat la pantofi, si am spus , printr-un impuls "iauu ce faini iti sunt pantofiii"...si mai apoi m-am uitat la ea /:)...si am zarit-o ..cu chipul ala de ingeras firav sub care se ascundea un negru auriu..de ce asa? pentru ca atat de tare se bronzeaza :-l firar...in fine..un chip ...care nu vrea nimic altceva decat prietenia ta , si o data cu ea ...inima... Inima ?:O... una am ..si pe aia o vrea ?:))...Glumesc doar... Ei chiar i-as da-o ...pentru ca stiu ca merita.. Chiar de poarta colantii de la Chupa Chups la scoala unde NOI CU TOTII SUNTEM DECENTI! :))... sti tu prea bine despre ce e vorba...

In fine.. v-am facut cunostiinta cu aceasta minunata creatura care-i pune piedica esecului din viata mea...si daca tot nu v-am lamurit http://321mada.blogspot.com/ mda.... va intrebati... de ce oare are link`ul ca al meu....lipsa de inspiratie? ...ori "xerox"...? ...nici sa nu va treaca prin minte.. e pura prietenie , ca doar de aceea sunt prietenii sa imparta tot :x ....avem aceeasi culoare de ochi avem aceeasi pudra ;;) :)) si iubim viata cu aceeasi sete. Ei ..nu impartim chiar totul ...pentru ca pui` al ei ramane al ei si soare` al meu ..ramane al meu... Dar daca ea-mi va cere... am sa i-l imprumut cu conditia sa nu-i zambeasca prea mult.. Si stiti de ce?... pentru ca zambetul ei e o arma letala... e imposibil sa nu-ti patrunda-n suflet cu acel simplu suras pe care doar ea-l are...

Si printre altele..tin sa amintesc ....(doar sa te amuz) de nebunia noastra nebuna care are numai legaruri nebune :)):))...e`o nebunie :))!!!

Nu pot spune ca o iubesc... sorry Mada ...dar nu pe blog :))... mda.. mint ...pot sa o spun oriunde.. pentru ca mi-e ca o sora, desi nimeni nu-mi inlocuieste Dj`u din Mistic Club.. :))...

Ne auzim data viitoare ... cand , poate , si voi ve-ti avea prieteni adevarati care sa va lumineze viata cu un simplu "buna", .... daca nu ..nu jeliti degeaba.. Am s-o impart pe Mada si cu voi ! B`bye! :*

Imposibilul ......posibil

E tot ce vreodata am visat... sa adun oceanul intr-un singur pahar, sa macin stelele si sa le presar peste un vis dulce, sa daram muntii si sa opresc razboiul din lume. Cum imi pot dori pacea cand insasi eu sunt un motiv care tulbura lumea? Sunt un nor care nu are soare si face tot timpul ca razele lunii sa nu atinga pamantul. Atat de rea sa fie existenta mea ori e doar o imaginatie bogata?

Prefer sa cred in visele mele chiar de stiu ca e in zadar. Cuvintele sunt atat de vagi incat nici privirea mea nu le mai vede parfumul... Ma multumesc acum, in aceste clipe pictate in culori de un verde crud si un galben ocru, cu o gura de liniste contopita cu o aura ce doar un vulcan in eruptie poate percepe.

Aceasta idee se dezvolta ca fiind un nemarginit lan de lalele multicolore,zimtate si pur nevinovate. Sa fie doar realitatea? Ori insasi o parte de divinitate? Nu de Rai , pentru ca cer prea mult pentru sufletul meu...pentru viata mea , care cu fiecare clipa ce trece imbatraneste. E ca si un cronometru , care-mi aduna (ori scade) vise in urma fiecarei greseli pana la golirea clepsidrei de segmente .. Ce fel de segmente...asta depinde de fiecare-n parte... pentru ca noi ne ghidam viata si odata cu ea destinul..

Am sa astept .. sa se goleasca clepsidra. Dar nu am sa stau degeaba . Am sa ma schimb ... Si odata cu mine am sa schimb si lumea... Pentru ca lumea-mi apartine si eu sunt datoare acestei lumi.....

Oare...?

Nici nu stiu cu ce sa incep....o simpla cugetare m-a facut sa deschid aceasta noua postare.... Visul in care ma aflu...sau cosmar mai exact..nu ma lasa sa scriu...pur si simplu legatura dintre noi nu mai exista..a fost candva ...dar nu de mult..stiu prea bine..si sti si tu, cu siguranta... Atatea greseli si excese de crime....de ce crime? pentru ca am ucis ultima speranta am ucis iubirea si odata cu ea te-am ucis si pe tine...dar ma intreb oare...nu te-ai sinucis cumva?

Eu mi-as scuza fapta...daca-s sti ca tu nu ai contribuit cu niciun fel de condiment....

Puteam sa jur ca-mi esti prieten .....un simplu amic in care pot avea oricand incredere..dar oare are rost...o simpla nelinistita splendoare de taina ascunsa-n viata asta surda...si totusi stiind de toate greselile infaptuite vreodata pe aceasta nenorocita lume tu ai continuat sa te rogi, spre binele tau la cea dintai leganare de dor, de amor.....

Oare toate sentimentele ti s-au confirmat.....? oare mai are rost vreo vorba in plus...sau totul e pierdut in nepasare...undeva-n nicaieri se ascunde ultimul meu cant care imi spune sa nu mai fiu ca ieri....sa fiu un alt eu...

Ascunde-ma iar in haina iertarii si am sa-ti iert si eu tie nepasarea...doar o clipa a fost de-ajuns sa prabusesc o lume de vise ...de speranta ...Atat de puternica sa fiu...atat de ironica ?...sau doar un simplu moft... Nu ma cunosc prea bine si nu pot deslusii acest gand...mi-e frica de mine...pur si simplu simt ca nu sunt eu...lumea e de vina?...sau chiar tu...

In momentul acesta te intrebi ...cine e acel "tu"...iti pot raspunde..nu esti tu ....e un altu....nu suna tocmai logic...dar azi ..in sfarsit am renuntat la ideeile care se leaga intre ele..care au un sens..am sa fiu in sfarsit o stravezie cugetare care nu-ti da pace..si te intrebi..oare ....nu cumva ma induce in eroare?......

In momentul asta...nu am suflet...a plecat undeva departe..se ascunde ...si nu vrea sa-l gaseasca nimeni...e singur, suferind..... In speranta ca-l voi regasii i-am promis ca voi distruge orice amintire pe care mi-a lasat-o aceasta toamna tarzie...am sa smulg ultima speranta de tacere... Drept recompensa i-am promis o vara calduroasa plina de iubire..si mistuind de fericire. El insa vrea ceva simplu si tandru...dar romantic in acelasi timp..mi-e greu ..ma intreb oare ..asta-mi face bine?...dar ii promit ca voi cauta... El,sufletul inca tanjeste la mine si mi-a spus ca se va intoarce cand va fi pregatit.Am vrut sa ii cer iartare..dar mi-a spus ca,cuvintele pentru el nu-si au rostul ...

Mi-e greu sa-l mint in continuare ca mi-e bine....dar am s-o fac si pe asta....desi viata mi-e curmata de sentimente si sentimente...

Imi doresc doar sa zbor ..sa nu mai ajung niciodata cu picioarele pe acest pamant negru....patat cu amintiri....Sau cer prea mult?...Oare atat de mult costa o clipa de iubire?...de liniste...

Am sa ajung odata sa inteleg de ce viata ma pune la incercare....pana atunci am timp sa-mi rog sufletul sa iasa din cenusa.....

Un pic de soare si... sare

O singura si jilava petala, pe care ti-o asumi de mic copil , pe cea mai simpla cale , cea de a zdrobi pacatul tainei de mult putrezite...

Nu-mi intelegi gandul , dar cu siguranta nici eu, pentru ca nu e ceea ce trebuie sa fie ci e ceea ce vrea doar el, sufletul.

Un parjol imi mistuie mintea , de ganduri arzatoare si o mica, dar puternica esenta de nebunie ce niciodata nu poate fi inteleasa. Dar, chiar eu as descri-o...ca fiind o pofta de viata care te tine pe jar, si fierbi de dorinta sa iesi din tipar. Nu ca ai vrea (neaparat) doar ca lumea nu iti mai da libertatea de exprimare , de a incerca macar sa zbori, si te inchizi in tine macinand cuvintele si gandindu-te la orice lucru negativ cuprinzand totodata si iubirea...si atunci reusesti printr-o explozie sentimente sa glazurezi viata cu un pic de soare si...sare.