O singura si jilava petala, pe care ti-o asumi de mic copil , pe cea mai simpla cale , cea de a zdrobi pacatul tainei de mult putrezite...
Nu-mi intelegi gandul , dar cu siguranta nici eu, pentru ca nu e ceea ce trebuie sa fie ci e ceea ce vrea doar el, sufletul.
Un parjol imi mistuie mintea , de ganduri arzatoare si o mica, dar puternica esenta de nebunie ce niciodata nu poate fi inteleasa. Dar, chiar eu as descri-o...ca fiind o pofta de viata care te tine pe jar, si fierbi de dorinta sa iesi din tipar. Nu ca ai vrea (neaparat) doar ca lumea nu iti mai da libertatea de exprimare , de a incerca macar sa zbori, si te inchizi in tine macinand cuvintele si gandindu-te la orice lucru negativ cuprinzand totodata si iubirea...si atunci reusesti printr-o explozie sentimente sa glazurezi viata cu un pic de soare si...sare.
:X:X... imi place...:X
RăspundețiȘtergereviata ta glazurata cu un pic de sOare si saRe
:X...
nu lasa pe mineni sa te impiedice sa zbori sau sa iti ia libertatea. e singura care ne poate diferentia de ceilalti. daca mi-ar lua mie cineva libertatea, m-ar ucide. asa ca ma ascund in vise si rasarituri de mai. tu unde te ascunzi?
RăspundețiȘtergereeu nu cred k am ajuns sa ma ascuns...daca chiar ma ascund...m-as ascunde undeva intr-o gradina de lalele...:x ..mai bine spun lucrurilor pe nume..chiar de nu-mi sta in fire sa fac rau cuiva..
RăspundețiȘtergereera vb sa te ascunzi de ceilalti cand vrei sa fii doar tu cu tine. :P si mie imi plac lalele. cu petale pare si inegale
RăspundețiȘtergeresi mieee :x
RăspundețiȘtergere