Strigat de libertate

E doar o vaga chemare a crudei iubiri uscate de setea de libertate.

Liberi! Liberi! Liberi!..repetarea inca rasuna si acum in urechile milioanelor de oameni suferind de viata rastignita ca o cruce pe spinarea constiintei lor...

Libertate mai presus de toate!!;isi dau viata ...chiar copii,demnitatea si scanteia iubirii... dureros insa se sting de dragul mortii dar parfumul independentei ii indulcesc clipele arse.

Atata nota de curat risipita pentr ce?..pentru noi, pentru a trai intr-o viata fara suferinta, pentru independenta ...si cat ei au jelit...dar, uite..azi noi spunem ca ...degeaba ..nu ne pasa, degeaba ne mintim ca e ceva maret, daca nu stim respecta jertfa altora..spre binele nostru. Crud e cum oamenii au ajuns sa uite ce a insemnat atunci o viata libera, o divinitate... ceva de neatins..

Ma mistuie dorinta de a schimba ceva in atitudinea oamenilor, in caracterul rau creat din nepasare...cu un strigat mut incerc azi sa-mi cer iertare pentru atunci, pentru viata mea si pentru ei , mai cu seama pentru greseala noastra.

A fost ..odata demult...poate mult prea mult...dar nu! totusi a fost acum.. in mintea mea e un razboi mahnit si o pace-n ceata care nu poate accepta cum viata s-a schimbat. Iubire profunda, moarte parfumata si pace oarba noi avem, pentru ca ei si-au dat viata pentru viitor, pentru aceasta libertate. A meritat oare? Sa zicem noi...prea multe motive de a spune "nu!" nu a meritat pentru cei care au ramas... poate pentru cei care s-au dus, care si-au dat viata pentru noi...