Imposibilul ......posibil

E tot ce vreodata am visat... sa adun oceanul intr-un singur pahar, sa macin stelele si sa le presar peste un vis dulce, sa daram muntii si sa opresc razboiul din lume. Cum imi pot dori pacea cand insasi eu sunt un motiv care tulbura lumea? Sunt un nor care nu are soare si face tot timpul ca razele lunii sa nu atinga pamantul. Atat de rea sa fie existenta mea ori e doar o imaginatie bogata?

Prefer sa cred in visele mele chiar de stiu ca e in zadar. Cuvintele sunt atat de vagi incat nici privirea mea nu le mai vede parfumul... Ma multumesc acum, in aceste clipe pictate in culori de un verde crud si un galben ocru, cu o gura de liniste contopita cu o aura ce doar un vulcan in eruptie poate percepe.

Aceasta idee se dezvolta ca fiind un nemarginit lan de lalele multicolore,zimtate si pur nevinovate. Sa fie doar realitatea? Ori insasi o parte de divinitate? Nu de Rai , pentru ca cer prea mult pentru sufletul meu...pentru viata mea , care cu fiecare clipa ce trece imbatraneste. E ca si un cronometru , care-mi aduna (ori scade) vise in urma fiecarei greseli pana la golirea clepsidrei de segmente .. Ce fel de segmente...asta depinde de fiecare-n parte... pentru ca noi ne ghidam viata si odata cu ea destinul..

Am sa astept .. sa se goleasca clepsidra. Dar nu am sa stau degeaba . Am sa ma schimb ... Si odata cu mine am sa schimb si lumea... Pentru ca lumea-mi apartine si eu sunt datoare acestei lumi.....